În colecția impresionantă a Muzeului Ceasului ”Nicolae Simache” din Ploiești se regăsește un ceas de voiaj cu sonerie și repetiție realizat în Germania secolului al XVIII-lea, declarat exponatul lunii aprilie. Acesta are carcasa paralelipipedică din bronz aurit, lateralele din cristal și cadranul emailat alb, marcat cu cifre arabe pentru ore, iar minutele cu linii și cifre arabe din 15 în 15 și trei indicatoare, ceasul prezintă un sistem de sonorizare pentru jumătăți și ore întregi situat sub carcasă. Deasupra acesteia este prezentă o toartă ovală și butonul pentru oprirea soneriei.
Apărute foarte probabil în Germania, în secolul al XVII-lea, ceasurile de voiaj se vor răspândi rapid în cursul secolului următor și în alte țări cu nume de referință în istoria orologeriei: Franța, Anglia, Elveția, Austria, etc.
Secolul al XIX-lea, însă, reprezintă în istoria acestei categorii speciale de ceasuri o etapă distinctă, caracterizată prin transformări tehnice și artistice succesive corelate cu o producție impresionantă. În această perioadă ceasul de voiaj va cunoaște un maximum de popularitate dispărând însă, treptat spre finalul ei. Țara cea mai importantă în producția acestora, atât sub aspect cantitativ cât mai ales calitativ, a fost Franța. Aceste performanțe erau fundamentate în primul rând pe tradiția orologeriei franceze familiarizată cu această categorie de ceasuri încă din secolul al XVIII-lea.
Cel care a propulsat Franța pe acest onorant statut a fost celebrul orologier Abraham Louis Breguet (1747-1823), personalitate considerată de mulți cercetători ca fiind inventatorul ceasului de voiaj. În anul 1798, la solicitarea lui Napoleon Bonaparte, Breguet va realiza un ceas de voiaj cu complicații, al cărui model a făcut istorie, fiind produs și comercializat într-un număr semnificativ de exemplare, la un preț direct proporțional cu prestigiul inventatorului său. Cel care va contribui însă la dezvoltarea fără precedent a industriei franceze de ceasuri de voiaj a fost renumitul orologier Paul Garnier (1801-1869), al cărui succes va determina guvernul francez să-l desemneze ca factor important în relansarea industriei de orologerie din țara sa.
Multe alte firme s-au alăturat acestei profitabile industrii, însă, este dificil de stabilit ce cantitate de ceasuri producea fiecare întrucât se constată un fenomen neobișnuit, și anume apariția practicilor neloiale, majoritatea pieselor nefiind semnate pe cadran cu numele producătorilor, comercianții își înscriau propria marcă în defavoarea acestora.
Indiferent de caracteristicile mecanismelor de funcționare majoritatea ceasurilor erau prevăzute cu sisteme de alarmare pentru trezire, iar cele mai complexe conțineau dispozitive pentru repetiția orelor și sferturilor și minutelor.
Sursa: Muzeul Ceasului/ Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Prahova