Într-o țară în care sportul ar trebui să fie despre comunitate, educație și sănătate, prea des ajunge să fie despre sisteme greoaie, fonduri publice risipite și beneficii distribuite inechitabil. Declarația făcută de Ionuț Urzeală, director al CSJ Prahova și inițiator al proiectului Alpha Prahova, aruncă o lumină dură asupra modului în care cluburile sportive finanțate de primării sau consilii județene funcționează astăzi: cu inerție, lipsă de transparență și efecte negative pe termen lung.
Fondurile publice ar trebui să creeze acces și șanse egale. În realitate, spune Urzeală, beneficiile ajung la foarte puțini: un grup restrâns de sportivi și părinți, care ajung nu doar să se bucure de sprijinul comunității, ci să dezvolte o atitudine păguboasă de tip „mi se cuvine”. În același timp, sportul de masă – singurul cu adevărat capabil să producă sănătate publică la scară largă – rămâne o promisiune neatinsă.
Problemele nu se opresc aici. Lipsa unor criterii clare de performanță și a evaluărilor periodice îi împinge pe antrenori către plafonare, în timp ce accesul copiilor este adesea restrâns și chiar „tranzacționat” informal. Într-un astfel de sistem, meritul și munca riscă să fie înlocuite de favoruri și oportunisme.
Paradoxal, modelul actual de „sport gratuit sau aproape gratuit” nu produce calitate constantă, ci concurență neloială. Cluburile private, care ar putea contribui la diversitate și profesionalizare, sunt puse pe margine de un mecanism în care statul oferă servicii subvenționate, dar fără garanția valorii.
Alpha Prahova – alt drum
În fața acestui peisaj, proiectul Alpha Prahova se conturează ca o alternativă. Viziunea propusă de Urzeală mizează pe antrenori evaluați și motivați să crească, părinți și sportivi responsabili, care înțeleg că succesul nu vine „gratis”, și o colaborare reală cu mediul privat, fără monopoluri mascate și fără blocaje.
Mesajul central este simplu și incomod: fără transparență, criterii clare și responsabilitate, sportul pe bani publici nu va fi niciodată mai mult decât o formă de întreținere a unor sisteme închise, care consumă resurse, dar nu produc schimbare.
Ce se întâmplă acum la Prahova nu este doar o dezbatere locală, ci o radiografie a sportului românesc finanțat din bani publici. Alpha Prahova încearcă să arate că există alternative, însă întrebarea esențială rămâne: câți sunt dispuși să renunțe la „mi se cuvine” pentru a construi un sport care chiar schimbă vieți?