În sistemul medical, nu numai aparatura medicală și dotările, în general, sunt cele care fac diferența între spitale, în special între cele ”de stat”. Ci, în special, modul în care un pacient – în special în situații critice, de urgență – este ”tratat”, la propriu și la figurat, de brancardieri, de îngrijitoare, de asistentele medicale și de medici. Cum li se vorbește, cum li se explică situația în care se află, cum sunt monitorizați zi de zi – dacă rămân internați – de membrii corpului medical.
Într-o perioadă plină, din nou, de dispute, relatarea unui prahovean parcă ne dă speranța că nu este totul pierdut. Dimpotrivă.
Irinel Augustin Costache este din Vălenii de Munte și a trecut, în urmă cu circa trei săptămâni, printr-o urgență medicală. A avut nevoie de operație. Într-o singură zi, a trecut prin trei spitale – Spitalul Orășenesc Vălenii de Munte, Spitalul General CF Ploiești și Spitalul Județean de Urgență Ploiești – și acum, la aproape o lună de la intervenția chirurgicală, a relatat public experiența avută în cele trei unități medicale.
Pe scurt, la primele simptome – dureri în partea dreaptă a abdomenului - merge la spitalul din Vălenii de Munte, unde medicii îl investighează complet, dar nu pot pune un diagnostic clar și nici nu îl pot opera. Este trimis să facă un CT.
Variantele următoare luate în calcul: Spitalul Județean și Spitalul CF Ploiești. Din cauza reputației negative a primului, merge la ”spitalul CFR”, unde medicul confirmă prin palpare că este apendicită, dar acolo nu poate fi operat de urgență, din lipsă de anestezist la momentul respectiv. Medicul îl avertizează însă că trebuie operat urgent, ceea ce îl determină să meargă, într-un final, la Județean.
Ajuns acolo, este operat în aproximativ două ore. În ciuda ”reputației” Spitalului Județean de Urgență Ploiești, prahoveanul spune că a găsit curățenie, personal implicat și un medic chirurg profesionist (dr. Toma Sebastian, care este și managerul spitalului). Singura nemulțumire: saltelele paturilor, care ar trebui schimbate, în opinia sa.
În final, prahoveanul își exprimă și opinia despre intenția de a trece Spitalul CFR sub administrarea Spitalului Județean, subliniind că pacienții sunt mulțumiți de activitatea actuală a CFR, că spitalul oferă îngrijiri paliative foarte bune, fiind de fapt singurul spital din Prahova care are și o astfel de secție destinată pacienților în stadiu terminal. Pe de altă parte, spune Irinel Augustin Costache, bugetul Spitalului CF Ploiești este semnat de ministrul Transporturilor, ceea ce pare nepotrivit pentru un domeniu de sănătate.
La trei săptămâni de la operația de apendicită, invită la dezbatere asupra ideii ca un spital să fie gestionat de un minister care se ocupă în principal de infrastructură, și nu de sănătate.
Relatarea integrală, postată pe pagina de Facebook:
În 5 ore, prin 3 spitale: Vălenii de Munte, CFR și Spitalul Județean
Aici este experiența mea ! A voastră cum a fost !?
M-am gândit mult, dacă să scriu postarea asta sau pur și simplu să nu mă intereseze și să-mi văd de treabă! Au trecut 3 săptămâni de la operație...
Este o perioadă în care se discută mult despre spitalul CFR și transformarea acestuia în secție a Spitalului Județean, dar nimeni nu vă spune și cine semnează pentru bugetul primului!!!!
Zis și făcut, într-o zi de marți mă trezesc cu o durere de burtă, căreia nu-i dau mare importanță!
Merg la muncă în ziua respectivă, apoi seara merg la sală și în cele din urmă adorm pe la 23!
Mă trezesc la 4 dimineața și constat că durerea se ducea deja spre picior, în partea dreaptă!
Zic…..”Gata! Clar apendicită!”… îmi trezesc nevasta, o luăm și pe cea mică și prima dată ne oprim la spitalul din Vălenii de Munte!
De gardă era doctorul Albarcha, un om ok, atent, care decide să-mi facă tot setul de analize.
Mi se fac analize la sânge, urină, radio și ecografie. Totul era neclar! Doar în sânge se constată o infecție, iar pe radiografie și ecografie nu se vede nimic!
Eram la stadiul de presupuneri și nu mi s-a putut da un diagnostic clar, astfel încât să poată spune cineva: Da! Ai apendicită sau ai altceva!
Cât am așteptat rezultatele, am întrebat dacă mă pot opera acolo! Mi s-a răspuns că nu, din păcate!
M-aș fi operat acolo! Aveam încredere în medici! Plec de la Văleni spre Județean, cu bilet de trimitere pentru CT! Undeva trebuia să fac CT urgent!
Îmi trecea efectul medicamentelor și durerea începea să crească iar.
Nu intenționam să merg la Județean!……deh…… atâtea povești urâte și avem tendința să generalizăm! Poate greșim de multe ori!
Mă sfătuiesc cu soția și decidem într-un final să încercăm la CFR și dacă nu reușeam nici aici să mă operez( pentru mine era clar și nu aveam dubii!), varianta următoare era București-Sanador sau orice altă clinică privată!
Despre CFR erau informații bune!
Ajung la CFR, mă consultă un medic chirurg care din palpare spune clar…..apendicită!
Îi spun că nu doresc sa merg la Județean, mă dojenește și îmi transmite că oricum nu mă pot opera acum în CFR! Lipsă anestezist în ziua aceea!!!!
Ce a urmat să-mi transmită, poate a fost un declic………”AZI TREBUIE SĂ TE OPEREZI! Mergi la Județean! Nu mai pierde vremea! Mâine s-ar putea să fie târziu!”
Era groasă treaba, decid să las figurile și să merg la Județean! Era ora 13 30 și un drum spre București ar fi însemnat timp în plus, îngrijorări ! Aveam dureri deja de 30 ore! Era mult și situația devenea urgentă!
Zis și făcut……la 13:30 cred că am plecat din CFR și la ora 15:30 eram deja pe masa de operație la Județean…….inhalam să adorm!
M-am operat pe Chirurgie 2!
Din “spitalul groazei” n-a fost scos in ultimii ani!
Toată lumea intra acolo cu inima strânsă!
Sigur, acolo sunt cazuri cu adevărat grave și cred ca ei merită toată atenția personalului!
Cred ca trebuie să ai un minim de educație, să înțelegi că personalul trebuie să se concentreze mai întâi pe cei în stare gravă și să nu-i condamni!
În fine, pe secție era curățenie și relația cu personalul medical a fost ok, de la infirmiere, asistente și până la medicul chirurg Toma Sebastian, cel care m-a și operat și căruia îi mulțumesc sincer!
Să conduci un spital și să efectuezi câteva operații pe zi, nu-i lucru simplu! Nu știu dacă aș rezista într-un astfel de program!
Ce-am mai remarcat este felul în care se aduce mâncarea, de la ambalaj și până la gust! 3 zile nu am mâncat mare lucru, dar vecinul de pat mânca cu poftă!
Mai sunt multe de făcut, dar lucrurile sunt pe drumul cel bun! Dacă ar fi să enumăr ceva ce nu mi-a plăcut, ar fi paturile sau mai degrabă saltelele! Acelea ar trebui schimbate cu timpul!
Nu în ultimul rând, vreau să-mi exprim punctul de vedere privind varianta trecerii Spitalului CFR, sub aripa Spitalului Județean!
Este doar un punct de vedere și sunt de acord cu faptul că actuala conducere sau medicii își fac treaba, doar asta spun pacienții! O fi vorba doar despre conducerea CFR aici !?
Ce mai știm, este faptul că spitalul CFR este printre puținele spitale prahovene, care oferă îngrijiri paliative peste nivelul din privat!
Ce nu știu însă toți, este că pentru bugetul spitalului CFR semnează ministrul transporturilor și al infrastructurii ! Oare este bine !? El ar trebui să fie responsabil dacă se întâmplă ceva !?
Oare și sănătatea ar trebui să fie în sarcina unui minister deja căpușat, ce trebuie să construiască autostrăzi sau să dezvolte transportul pe căi ferate !?
Vă las pe voi să dezbateți!