Dintotdeauna ceasornicarii francezi și-au îndreptat atenția asupra componentei estetice a ceasului, punând accent mai mult pe aspectul carcasei decât pe partea mecanică. Ca urmare, în secolul al XVIII-lea, în Franța, se produceau deja, ceasuri mult mai elegante, chiar excentrice, deseori monumentale, care devin indispensabile oricărui ansamblu de interior, fiind, tot mai frecvent integrate în decoraţia saloanelor, existând chiar o armonie între piesele de mobilier şi carcasele ceasurilor, supuse aceleiaşi mode. Putem menționa că a doua jumătate a secolului a reprezentat în domeniul orologeriei, o perioadă marcată de creativitate şi inventivitate, numărul de piese realizate crescând foarte mult, apărând o gamă largă de modele, cu un număr mare de variante, printre care menţionăm şi ceasul tip portic. Acesta este rezultatul cercetărilor în domeniul esteticii şi tehnicii, a curentului neoclasic, un stil artistic, arhitectural, sobru, sever, apărut în Franţa spre sfârşitul anilor 1700, care ia naștere odată cu descoperirea vestigiilor antice de la Pompei și Herculaneum. Prin urmare, acest tip de ceas apare ca rezultat al influenței arhitecturii asupra orologeriei, porticul sau intrarea tip portic, fiind un element arhitectural predominant, care a inspirat toate structurile clasice apărute în aceste imperii cât şi în alte zone ale Europei.
Acest tip de ceas are o structură simplă, formată din bază, două sau mai multe colonete sau pilaştrii şi cornişă. Cadranul ceasului este, în general, poziţionat central în cornişă, sau mai rar o surmontează, iar în cazul unei alte variante, mecanismul este cumva suspendat între doi suporţi verticali, fie obeliscuri sau colonete. Cadranul ceasului, încoronat deseori de o piramidă, vază sau figurină, este emailat, alb, decorat cu medalioane în care sunt pictate diverse scene, motive florale sau deseori ghirlande policrome, realizate de meșterii emailori. Sunt utilizate cifrele arabe, pentru inscripționarea orelor şi minutelor, arătătoare traforate sau decupate, îndeosebi cele „Breguet”, decorate de asemenea, cu motive neoclasice din repertoriul antichității greco-romane, la fel ca și pendulul, care este vizibil.
În colecția Muzeului Ceasului „Nicolae Simache” printre numeroasele pendule de masă sau de șemineu, datate în secolul XVIII și XIX , se numără și o pendulă tip portic de mare valoare artistică, realizată în Franța, achiziționată în anul 1974. Aceasta este de fapt, o garnitură de masă cu ceas tip portic de secol XIX, realizată de firma Pierre Bonnet & P. Pottier, din Paris. Garnitura este formată dintr-un ceas de masă și două piese decorative realizate din marmură, alamă și bronz aurit. Ceasul este montat într-o carcasă cilindrică, încoronată de un buchet de frunze de acant prins cu o panglică și susţinută de patru colonete, totul montat pe un postament din marmură. Cadranul ceasului este emailat, alb, inscripționat cu cifre arabe pentru ore, decorat cu ghirlande de trandafiri și două arătătoare decupate.
Sursa: Muzeul Ceasului