Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) a făcut publice, luni, 14 septembrie, date considerate în premieră drept o imagine exactă și integrată asupra dimensiunii Departamentului Securității Statului (DSS) la finalul regimului comunist. Documentele, datate 24 septembrie 1988 și păstrate în dosarul A.C.N.S.A.S. Cab I.V.40 (Cabinet Iulian Vlad), arată și dimensiunea aparatului represiv din județul Prahova.
Potrivit datelor centralizate de CNSAS, Inspectoratul Județean de Securitate Prahova avea, la 24 septembrie 1988, 261 de cadre, dintre care 222 de bărbați și 39 de femei.
Efectivul plasa Prahova pe locul al patrulea la nivel național, după Securitatea Municipiului București, cu 557 de cadre, Inspectoratul Județean Constanța, cu 285 de cadre, și Inspectoratul Județean Timiș, cu 271 de cadre. Prahova era urmată de Cluj, cu 251 de cadre, și Brașov, cu 212.
Numărul ridicat de cadre din Prahova este explicat în documentarea CNSAS prin importanța economică și strategică a județului, în special prin industria petrolieră, rafinării și activitățile de extracție a petrolului, domenii considerate esențiale pentru economia regimului comunist.
Datele publicate de CNSAS permit, pentru prima dată, o imagine de ansamblu asupra dimensiunii aparatului DSS la sfârșitul anilor '80. În total, structura avea 14.629 de angajați, dintre care 6.023 în aparatul central de la București, 2.737 în Trupele de Securitate și 5.869 în structurile teritoriale din cele 40 de județe și din municipiul București.
Din totalul angajaților, 2.297 erau femei, reprezentând 15,70%. În cazul aparatului teritorial, femeile reprezentau 18,55% din efectiv, iar la nivelul structurilor centrale 15,83%. În trupele de securitate, ponderea acestora era de numai 9,28%.
În Prahova, cele 39 de femei reprezentau aproximativ 15% din efectivul Inspectoratului Județean de Securitate, restul de 222 de cadre fiind bărbați.
Cifrele CNSAS arată și cât de mare era diferența dintre structurile județene. Dacă Inspectoratul Județean de Securitate Prahova avea 261 de cadre, județe precum Constanța și Timiș aveau efective apropiate sau chiar mai mari, în timp ce în județe precum Covasna, Sălaj sau Ialomița aparatul era format din mai puțin de 80 de cadre.
La nivel național, media celor 40 de inspectorate județene era de aproximativ 132 de cadre, ceea ce înseamnă că Prahova avea un efectiv aproape dublu față de media județeană.
CNSAS arată că aparatul teritorial asigura controlul informativ direct asupra populației și instituțiilor din teritoriu. Structurile județene aveau în subordine servicii corespunzătoare principalelor linii operative ale Securității, între acestea numărându-se informațiile interne, contrainformațiile economice, contraspionajul, interceptările și ascultările, filajul și controlul corespondenței.
La nivel central, una dintre cele mai mari structuri era Unitatea Specială „F”, responsabilă de filaj și observație stradală, cu 745 de cadre. Unitatea Specială „T”, care se ocupa de interceptări și ascultări, avea 466 de angajați, iar Unitatea Specială „S”, responsabilă de controlul corespondenței, avea 356.
În total, datele publicate de CNSAS conturează dimensiunea unei structuri care, în septembrie 1988, cu puțin mai mult de un an înainte de prăbușirea regimului comunist, avea peste 14.600 de angajați, la care se adăugau structuri operative și logistice dispuse pe întreg teritoriul țării.
Prahova se număra astfel printre județele în care aparatul Securității era cel mai numeros din România comunistă, cu 261 de cadre, într-un județ considerat strategic datorită industriei petroliere și importanței sale economice.