Mario Daniel Soare: „Gazul din Marea Neagră nu e doar marfă. E putere”. Propunere pentru intrarea Romgaz pe piața din Ungaria

Mario Daniel Soare: „Gazul din Marea Neagră nu e doar marfă. E putere”. Propunere pentru intrarea Romgaz pe piața din Ungaria
Image
Image

Vicepreședintele Consiliului Județean Prahova, Mario Daniel Soare, petrolist de profesie, propune o schimbare de abordare în ceea ce privește gazele naturale din proiectul Neptun Deep. Într-un mesaj publicat pe pagina sa de Facebook, Soare susține că achiziția de către statul român a gazelor pentru care și-a exercitat dreptul de preempțiune trebuie privită nu doar prin prisma prețului de cumpărare, ci și a modului în care România va valorifica ulterior această resursă.

Reacția lui Mario Daniel Soare vine în contextul în care statul român urmează să cumpere, prin exercitarea dreptului de preempțiune, gaze naturale în valoare de peste 2,4 miliarde de euro.

Mario Daniel Soare:

Gazul din Marea Neagră nu e doar marfă. E putere.

În ultimele luni s-a discutat mult despre cele 2,4 miliarde de euro pe care statul român le va plăti pentru gazele din Neptun Deep, în baza dreptului de preempțiune. Critica e cunoscută: plătim peste piață. La cotațiile de azi pentru 2027, diferența este sub 200 de milioane de euro, pe șapte ani. Eu o citesc altfel. Acesta este prețul prin care România și-a cumpărat dreptul de a decide cui vinde, cum și în ce condiții. Iar dreptul acesta valorează mult mai mult decât câțiva euro pe megawatt-oră.
Numai că dreptul de a decide nu produce nimic dacă nu îl folosim. Aici intervine varianta care lipsește complet din dezbatere: Romgaz Ungaria.
Budapesta caută gaze non-rusești și o spune deschis. Putem să i le vindem angro unui monopol de stat străin, care le redistribuie cum îi convine. Sau putem intra direct pe piața maghiară cu propria companie, pe clienții industriali, cu contracte românești și cu marja păstrată acasă. Este exact ce a făcut MOL în România în ultimii treizeci de ani, cu răbdare și cu un plan.
Între a exporta gaze și a furniza gaze e aceeași diferență ca între un vânzător de materie primă și un actor regional. Cine alimentează fabricile unui stat are loc la masă când se discută despre infrastructură, interconectări, investiții și, da, politică. Nu prin șantaj, ci prin interdependență. Aceasta este influența care contează astăzi în Europa.
Am condus o rafinărie și știu cât valorează controlul asupra întregului lanț, de la sursă până la client. Am văzut de prea multe ori resursele României plecând ieftin și întorcându-se scump.
Cele 2,4 miliarde nu se justifică prin prețul pe MWh, ci prin ce facem cu ele. Dacă le transformăm într-un stoc ținut în rezervă, am plătit scump. Dacă le transformăm într-o poziție pe piața unui vecin care are nevoie de gaze, am făcut cea mai bună investiție strategică a deceniului.
Romgaz deține jumătate din Neptun Deep, iar statul și-a rezervat acum și o tranșă din cealaltă jumătate. Resursa există. Lipsește doar decizia.