Este una dintre cele mai impresionante povești de viață ale celor puțin peste o mie de veterani de război care mai trăiesc în România și care sunt martorii peste decenii ale unuia dintre cele mai cumplite războaie ale omenirii: Al Doilea Război Mondial! Pe 29 aprilie a fost ziua lor, a veteranilor de război. Mult prea puțini rămași să povestească ororile trăite în conflagrația mondială, astfel ca generațiile actuale să ia aminte! ”Undeva pe deal, la marginea satului Fărău, locuiește veteranul de război Ioan Loghin, 102 ani împliniți chiar de 1 mai. La vârsta aceasta își îngrijește soția, de 95 ani, aflată pe pat, paralizată de 13 ani. Femeia are Alzheimer, nu îl recunoaște și îi sărută mâna de fiecare dată când e lângă ea, mulțumindu-i, ca unui străin, că o îngrijește. Moșu' Loghin e un om mărunțel, foarte călit de viață și împăcat cu toate. A avut zece copii. Nouă dintre ei ii trăiesc, fiind stabiliți în țară și străinătate. E tare mândru de toți. Are o fată în satul vecin, în Sânbenedic, care vine zilnic, le face de mâncare și îi îngrijește. Moșu' Loghin nu mai vede decât foarte puțin. La poartă are o bancă, iar până la ea ajunge pe pipăit”, este începutul poveștii lui Ioan Loghin, publicată pe www.veteraniiromaniei.mapn.ro, unde puteți lectura întreaga istorie de-o viață a bătrânului veteran de război, ajuns la vârsta de 102 ani!