Un ordin semnat de Ioana Mihăilă, noul ministru al Sănătății, prin care se modifică protocolul de tratament al infecției cu SARS Cov-2, publicat vineri, 23 aprilie, în Monitorul Oficial, vine cu noi recomandări pentru îngrijirea persoanelor infectate cu SARS-CoV-2.
În continuare, rămâne valabilă precizarea că persoana cu infecție asimptomatică cu SARS-CoV-2 nu necesită un tratament medicamentos.
* Îngrijirea pacienților cu forme ușoare de boală, în cazul celor fără factori de risc pentru evoluție severă, recurge la medicație simptomatică; simptomaticele pot fi utile și pentru pacienți cu forme mai severe de boală.
* Antiviralele au o eficiență cu atât mai mare cu cât sunt administrate mai devreme în cursul bolii, de preferat începând din primele zile de evoluție; de aceea antiviralele se administrează în primul rând pacienților cu forme nonsevere de boală care au factori de risc pentru evoluția severă.
* Dintre antivirale, remdesivir se recomandă în formele medii de boală la pacienți cu factori de risc pentru evoluție severă și în formele severe (cât mai rapid după instalarea necesarului de oxigen), pe criterii de disponibilitate, eficiență și riscuri.
Potrivit protocolului, antiviralele de administrare orală cu activitate insuficient demonstrată sau nedemonstrată sunt:
— umifenovir: având în vedere rata redusă de efecte adverse legate de administrarea sa, umifenovirul a fost considerat o alternativă utilizabilă pentru formele ușoare sau medii de boală, fără dovezi semnificative ale eficienței sale;
— hidroxiclorochina: datele existente arată ineficiența sa în formele severe și critice de boală, precum și în profilaxia pre/postexpunere. Hidroxiclorochina a fost utilizată pe scară largă și în tratamente de durată în reumatologie, fără a genera efecte adverse în proporții semnificative. Utilizarea sa este încă acceptată în unele state, de exemplu, Italia, cu acordul informat al pacienților, pentru a încerca reducerea riscului de internare a pacienților cu forme ușoare—medii. Asocierea cu azitromicina crește riscul de efecte adverse
— ivermectina: deși a fost discutat un efect antiviral al ivermectinei, date publicate până în prezent nu susțin recomandarea utilizării sale
* Antibioticele nu se utilizează în tratamentul COVID-19. Utilizarea de azitromicină (și alte antibiotice) și de corticoizi la domiciliu în COVID-19 reprezintă de cele mai multe ori un abuz, cu consecințe asupra pacientului, care poate dezvolta efecte colaterale ale administrării de antibiotice și poate avea o evoluție prelungită a bolii.
Medicația cu efect antiviral propusă pentru tratamentul COVID-19 este în continuare Remdesivir, în anumite doze prescrise de medic, dar care are ca efecte adverse frecvente citoliză hepatică, flebite, constipație, greață și afectare renală; plasmă de convalescent (într-o singură administrare), dar care prezintă de asemenea reacții adverse frecvente - disfuncție respiratorie acută, supraîncărcare posttransfuzională și reacții alergice; Favipiravir - în dozele stabilite de medic - ca reacții adverse frecvente - teratogen, produce hiperuricemie și diaree.
Protocolul de tratament al infecției cu SARS Cov 2, modificat din nou. Efectele adverse ale medicamentelor recomandate
