Crucea Eroilor de pe Caraiman ajunge la 98 de ani, mâine, de Sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci!

Crucea Caraiman, unul dintre cele mai cunoscute monumente dedicate eroilor României, marchează 98 de ani de la inaugurarea care a avut loc pe 14 septembrie 2028, de Ziua Crucii. Ridicat în Munții Bucegi, la peste 2.200 de metri altitudine, monumentul a fost conceput ca un omagiu adus militarilor români care și-au pierdut viața în luptele din Primul Război Mondial.

Construcția monumentului a fost inițiată de regele Ferdinand I și regina Maria, în memoria eroilor căzuți în luptele împotriva armatelor Puterilor Centrale. Lucrările au început în 1926 și au fost finalizate în 1928, sub patronajul reginei Maria, după moartea regelui Ferdinand, survenită în anul 1927.

Locul ales pentru amplasarea monumentului nu a fost întâmplător. Deși vârful principal al masivului Caraiman are o altitudine de 2.325 de metri, acesta nu oferea vizibilitate suficientă asupra monumentului din vale. Prin urmare, constructorii au ales vârful de 2.291 de metri de pe versantul sud-estic, astfel încât Crucea să poată fi văzută de la mare distanță, din Valea Prahovei și din împrejurimi, inclusiv în condiții meteorologice dificile.

Potrivit istoricului publicat de echipa care a promovat și urmărit lucrările pentru reabilitarea monumentului, din cadrul MApN, proiectul a fost realizat de arhitecții George Cristinel și Constantin Procopiu, în colaborare cu inginerii Alfred Pilder și Teofil Revici, responsabili de partea de rezistență.

Ridicarea monumentului într-o zonă montană dificil accesibilă a reprezentat o adevărată provocare tehnică și logistică. Șantierul a fost organizat de Direcția de Poduri din cadrul C.F.R., prin secțiile L1 și L5 de la Sinaia. Diriginte de șantier a fost Nicu Stănescu, iar șef de șantier, maistrul V. Bumbulescu. Un rol important în coordonarea lucrărilor l-a avut inginerul Victor Emil Bruckner, directorul de la acea vreme al Direcției de Poduri din C.F.R.

La lucrări a contribuit și Societatea Cultul Eroilor, fiind mobilizați numeroși tineri, arată aceeași sursă (https://reabilitare-crucea-caraiman.mapn.ro/pages/istoric ).

Transportul materialelor până în vârful Caraiman a fost una dintre cele mai dificile etape ale construcției. Sculele, lemnul, piesele metalice și celelalte materiale au fost transportate cu trenul până la Bușteni. De acolo, o parte dintre materiale au fost duse cu carele trase de boi pe traseul Bușteni – Sinaia – Vârful Păduchiosul – Vârful Dichiu – Platoul Bucegi – Vârful Caraiman.

Alte materiale au fost transportate cu funicularul Fabricii de hârtie Schiel din Bușteni, pe Valea Jepilor, până la cantonul Schiel de pe platoul Bucegi. De acolo, acestea au fost transportate pe poteci înguste, cu ajutorul cailor și măgarilor.

Pentru că numărul carelor disponibile în zonă nu era suficient, iar un singur atelaj putea efectua doar două-trei transporturi pe săptămână, o bancă a acordat un credit cu dobândă redusă pentru cumpărarea unor noi atelaje.

Structura metalică a Crucii a fost realizată din profile și elemente de legătură, asamblate prin nituire, folosindu-se oțel produs la Uzinele și Domeniile Reșița.

Inaugurată de Înălțarea Sfintei Cruci

Inaugurarea și sfințirea monumentului au avut loc la 14 septembrie 1928, de Înălțarea Sfintei Cruci, pe care o sărbătorim astăzi.

Monumentul are o înălțime totală de 39,3 metri, dintre care 8,35 metri reprezintă soclul, iar brațele orizontale au o deschidere de aproximativ 15 metri.

Soclul din beton armat a fost realizat ulterior. La doi ani după montarea structurii metalice, în 1930, a fost construit soclul destinat unei mai bune încastrări a monumentului în stâncă. Acesta are în interior o încăpere în care a fost instalat inițial generatorul de energie electrică necesar iluminării Crucii.

Sistemul original alimenta 120 de becuri de câte 500 de wați, protejate cu semigloburi din sticlă și dispuse în formații cruciforme pe structura metalică.

În 1939, monumentul a fost racordat la sistemul energetic național, fiind eliminat vechiul sistem de generare a electricității. Conexiunea cu stația de la Coștila, aflată la 2.487 de metri altitudine, s-a realizat printr-un cablu subteran.

Până la instaurarea regimului comunist, Crucea Caraiman era iluminată în noaptea de 15 august, de Sfânta Maria Mare, precum și de Înălțarea Domnului, zi în care este sărbătorită și Ziua Eroilor.

Un simbol al memoriei naționale

De aproape un secol, Crucea Caraiman domină Valea Prahovei și Munții Bucegi, devenind unul dintre cele mai importante simboluri ale memoriei eroilor României.

În 2013, prin demersurile Fundației Culturale „Bartoc”, monumentul a fost înscris în Guinness World Records, fiind recunoscut drept cea mai înaltă cruce amplasată pe un vârf montan.

Crucea Caraiman a trecut, în ultimii ani, printr-un amplu proces de restaurare, reabilitare și conservare. Pentru Ministerul Apărării Naționale, proiectul a reprezentat nu doar o investiție în patrimoniul României, ci și o datorie de onoare față de cei care și-au sacrificat viața pentru țară.

Lucrările au fost finanțate prin fonduri europene, în cadrul Programului Operațional Regional 2014–2020. Valoarea proiectului a depășit 19 milioane de lei, dintre care aproape 16 milioane de lei au reprezentat finanțare nerambursabilă europeană.

La 98 de ani de la inaugurare, Crucea Caraiman rămâne atât un reper al peisajului montan din Prahova, cât și un monument dedicat memoriei celor care au murit pentru România, în Primul Război Mondial.

Sursa foto: https://www.facebook.com/CruceaCaraiman/